- stihíe
- s. f., art. stihía, g.-d. art. stihíei; pl. stihíi, art. stihíile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
stihíe
Look at other dictionaries:
stihie — STIHÍE, stihii, s.f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forţă irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepţiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor şi corpurilor din natură. 2. (În superstiţii) Duh … Dicționar Român
element — ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ s.m. spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui… … Dicționar Român
mânie — MÂNÍE, mânii, s.f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ♢ loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie uşor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (pop.; adesea determinat… … Dicționar Român
stihinic — STIHÍNIC adj. (rar) stihial. (Forţe stihinic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime STIHÍNI//C stihiniccă (stihinicci, stihinicce) reg. 1) Care ţine de stihie; propriu stihiei. Nenorocire stihiniccă. 2) fig. Care se produce spontan;… … Dicționar Român
